Mobius Gallery

Cuprinzând lucrări create între 2012 și 2021, expoziția artistului Andrei Gamarț, organizată și găzduită de Muzeul Național de Artă din Moldova, în colaborare cu galerie Mobius, reflectă principalele etape ale unui deceniu de meticuloasă examinare și de investigare amănunțită a unei teme complicate, dar pur și simplu frumoase - memoria luminii într-o neașteptată conexiune cu memoria materiei. Aceste două elemente formează un spațiu lipsit de coordonatele fizice obișnuite, care permite însă accesul la adevăruri esențiale, a căror cunoaștere depășește orice încercare de teoretizare. Tipul de înțelegere pe care artistul îl propune privitorului este mai degrabă unul intuitiv și afectiv - emoția devine o formă de înțelegere mai profundă decât orice raționament emis prin formulări obișnuite.

Dar, la scară mai mare, lucrările lui Gamarț te fac să fii martor la etapele cele mai dramatice ale unui final intern, trăit la timpul prezent continuu, un proces dureros care necesită să rămână într-o stare perpetuă de conștiență pentru a înțelege pe deplin greutatea și efemeritatea momentului. Sunt trei etape ale demersului artistic întreprins de Gamarț ce par să coincidă și să marcheze trei etape ale finalului - pre-apocalipsa, apocalipsa și post-apocalipsa. Creațiile lui Gamarț nu se numără printre cele ușor de privit, pictura lui este tulburătoare din orice unghi ai privi, dar, în același timp, fascinează prin senzația pe care o lasă constant, și anume că povestea este întotdeauna mai complicată decât pare. Există ceva atrăgător în felul în care artistul alege să pună în scenă narațiunile vizuale care sunt pline de surprize uluitoare și te conduc în scenarii diferite, deși pe pânză totul se leagă. Gamarț ne oferă indicii despre ceea ce ne scapă în graba noastră prin și pentru viață. Iar ceea ce este surprinzător că ceea ce pare să ne scape este de fapt esențialul.

Seria Error (2012), prezentă în expoziție și considerată în momentul primei ei expuneri un punct de cotitură în cariera artistică a lui Andrei Gamarț, explorează posibilitatea ca o eroare să fi avut loc chiar la începutul creației, o eroare care a evoluat în același timp și în același ritm cu lumea, din a cărei structură a devenit parte integrantă. Deși nu a fost niciodată observată, această eroare a schimbat evoluția umanității, care experimentează în mod constant un sentiment de nostalgie pentru o stare nerostită, imposibil de definit. Această serie a declanșat o cercetare mai atentă a structurilor mai puțin tangibile ale realității înconjurătoare.

Shifting Presence (2013) și This Garden Was Enchanted (2014) pun în scenă această raportare ca experientia la materia care este o lumină latentă căzută în uitare, materie care doar prin reamintire își regăsește esența în lumină.

”Mirror For The Full Moon” (2016) e un exercițiu de memorie unde subiectul se confundă cu imaginea. Imaginea devine aici un câmp de luptă unde amintirea și uitarea sunt într-o nesfârșită confruntare, iar lumina doar se oglindește în lucruri.

Seria ”Seasons” (2018) se referă la caracterul ciclic al existenței, prin care materia ia o formă concretă și totodată fragilă atunci când începe a-și pierde memoria. Cele patru lucrări, ca niște anotimpuri, înfățișează metamorfoza tulburătoare ce modelează ființa, odată cu lumea din care ea face parte. O lume repetitivă a nașterii și a morții, a creație și distrugerii.

"Eclipsa" (2021) explorează experiența vederii. În aceste lucrări, apelând la niște subiecte obișnuite și simple în aparență, artistul încearcă să surprindă, precum fazele unei eclipse de soare, gradele de intensitate a luminii, de la lipsa ei până la acea lumină orbitoare pe care nu o poți privi. Astfel interacțiunea dintre lumină, obiect și umbra pe care o lasă creează o stranie senzație de ceva familiar și străin în același timp.

Combinând pictura tradițională, realizată în ulei pe pânză, cu instalații new media care proiectează imagini preluate în direct de pe camerele de supraveghere amplasate în diferite părți ale globului, abordarea lui Gamarț asupra subiectului nu este neapărat una directă. Lucrările atrag privitorul în mai mult decât o poveste vizuală, invitându-l să descifreze arhitectura emoțională a unei stări complexe, care generează o varietate de sentimente – de la nerăbdare și entuziasm, la plictiseală și disperare.

Lucrările incluse în expoziție sunt rezultatul unei ample explorări a lui Andrei Gamart a relației construite între memorie - care este un proces continuu, atât al individului, ca unitate, cât și al umanității, ca ființă colectivă - și lumină, văzută ca materie primară care continuă să existe într-o stare constantă de uitare. Ce este acolo pentru noi de reținut? Ce am mai uitat? Oare cum ne-am mai putea aminti? Deși nu răspunde la niciuna dintre aceste întrebări, arta lui Gamarț indică evidența pierderii noastre - pentru că în mod cert am pierdut ceva pe parcurs, chiar dacă nu ne mai amintim niciun detaliu cu privire la pierderea suferită. Cu toate acestea arta lui Gamarț ne arată și că pierderea nu este definitivă, ci temporară și, cine știe, poate chiar reversibilă.

-R. M. Dragu