News : Articles, interviews and collaborations

Când am ajuns în atelierul lui Andrei Gamarţ, într-o clădire întunecată şi veche a Bisericii Luterane, care-a fost şi şcoală, şi bancă şi unde locuiesc acum oameni nevoiaşi pe chirii mici, l-am găsit cu mâinile înnegrite de vopsea şi bucuros de „uau"-ul pe care l-am aruncat spre ditamai pânza lipită de-un perete. Doi metri pe cinci metri, cea mai mare lucrare a lui de până acum, începută recent în cadrul primei bienale de apartament şi de studio din lume. Un eveniment menit să apropie publicul de spaţiile de lucru ale artiştilor şi de galeriile de apartament. De luni până vineri, între 4 octombrie şi 5 noiembrie, de la 13 la 18, un webcam montat pe peretele opus lucrării va intra puţin în intimitatea pictorului din Chişinău. Puteţi intra aici să-l vedeţi pictând live.

Bianca's work is developed around the mask seen as a metaphor of identity as well as an opportunity to analyze the perception of images as a way to mold one’s personality. In fact, the first mask moldings were made of her own face and were later altered into other forms.

Momondo Guides gives you unique travel insights and local tips from real travelers.

The works is part of Future Nostalagia series, displayed at Mobius in 2019. 

Cu expoziţii solo sau de grup în Germania, Thailanda, Statele Unite sau Danemarca, Saddo a decorat ziduri în mari proiecte de street art pe trei continente, la Lisabona, Viena, Rabat, Bangkok, Tel Aviv, Seattle sau Las Vegas. E absolut pasionat de cultura hip-hop. L-am găsit pictând la una din lucrările care va face parte dintr-un adevărat play-list vizual.

Saddo: Ideea de a face o serie întreagă sau o expoziţie întreagă bazată pe hip-hop culture vine din faptul că ascult tot timpul hip-hop. Mă gândeam că muzica e mult mai directă şi cum ar fi să fac un fel de play-list vizual, o colecţie cu toţi rap-erii care îmi plac mie. Să vezi detalii din piesele lor şi din albume. Dacă cunoşti artistul îți vin în minte fragmente din piese. Și cumva fiecare titlu al lucrării va fi un quot, un citat dintr-o piesă de la fiecare.

„Oamenii se sperie de artă când își propun să o înțeleagă. Dar e fals. Arta nu trebuie înțeleasă, trebuie simțită. În fața unei lucrări de artă, trebuie să te lași purtat de simțire, iar creierul tău va face legăturile necesare. Chiar și în fața unei picturi abstracte, în două culori, dacă te eliberezi de nevoia de a înțelege, vei asocia ce vezi cu ceva ce simți sau ai trăit”. - Roman Tolici 

Diana Matilda Crișan is a Romanian artist who lives and works in both Paris and Bucharest. Her works revolve around drawing, painting, installation, and graphic design.

We adore her recent series ‘Cu chiloții la vedere’. Just imagine panties in fab cotton, where hand embroideries feature female symbols. Diana’s works use these symbols in an intimate, vulnerable way. She explores the connection between the two and finds a way to stop the negativity, and simply by creating outstanding, provoking panties.

War is all "me" and no "you".
War is like bubble gum of an unnatural neon color, attractive like a delicious poison, that makes jaws succumb and tongues get stuck in a lethal kiss. It is a marathon of mastication without nurture, consuming absence.
War is playing hide and seek with all the monsters from under your bed. But also the all monsters from under other beds, too.
War is all the love we are not making.

Illustration for The New Yorker, for an article about Kid Cudi's latest album, "Man on the Moon III: The Chosen".

„Don't f**k with a dream”, lucrarea pictorului Roman Tolici, a fost vândută la începutul acestui an de Mobius Gallery, una dintre cele mai dinamice galerii de artă din Capitală, cu echivalentul a 25.000 de euro pe blockchainul Ethereum, a doua cea mai populară criptomonedă. A fost prima lucrare comercializată de Roxana Dragu, directorul executiv al galeriei Mobius, într-o monedă virtuală.

A.A.S.: Ce e important cînd vă apucați de ceva nou?

A.G.: Un proiect nou înseamnă etape de pregătire, pornind de la imagine către idee sau invers, cercetare și muncă, evaluare și iarăși muncă. Nu știu dacă una e mai importantă decît alta. Ce este sigur important pentru orice proiect artistic la care lucrez este atelierul. Atelierul pentru mine nu e doar un loc de muncă sau un refugiu, e o zonă unde lucrurile încep să se ordoneze cumva de la sine, într-o liniște și un echilibru căutat. E acel loc departe unde te simți acasă. Dacă o pînză la care am pictat o lună păstrează pe suprafața ei bidimensională fiecare mișcare de penel, fiecare intenție sau șovăire, strat după strat, plus timpul, mici fragmente de viață, respirația, bătăile inimii, ce urme invizibile înregistrează an după an un spațiu unde pictez toate aceste imagini?

Prestigiosul romancier şi psihiatru Irvin Yalom oferă în acest roman una dintre cele mai minuţioase şi realiste descrieri ale terapiei de grup, alăturând investigaţiei pshihologice o savuroasă biografie a filosofului german Arthur Schopenhauer.

Dacă psihoterapia ne dă șansa unei ,,existențe examinate”, atunci volumul autobiografic Călătoria către sine al lui Irvin D. Yalom ne oferă ceva în plus. Imaginea de cealaltă parte a oglinzii, parcursul psihoterapeutului, cu încercările, cu punctele de cotitură, iubirile și îndoielile, dar și momentele de ,,Evrika!”. Yalom se dezvăluie cititorului prin acest demers introspectiv curajos și profund umanist: psihiatrul, asemeni tuturor, traversează aceleași distanțe în drumul către sine.

Irvin Yalom revine cu un roman despre minţile a doi oameni care au intrat în istorie la trei secole distanţă unul de celălalt: filosoful olandez de secol XVII, Baruch Spinoza, şi Alfred Rosenberg, unul dintre ideologii nazismului şi un apropiat al lui Adolf Hitler. Imaginând o intersecţie neaşteptată între viaţa lui Spinoza şi destinul lui Rosenberg, Irvin Yalom construieşte o poveste de neuitat despre ură şi toleranţă, curaj şi laşitate, pedeapsă şi speranţă.

Ceci n’est pas un vote is an exhibition born from the Visual Arts section of the Rășinari Summer School project, carried out between August 23^rd and 29^th 2020 in the village of Rășinari, near Sibiu. Following a national call for applications, this edition has selected eight undergraduate and graduate students from the National Arts University in Bucharest and the Arts and Design Faculty of the West University in Timișoara.

De la baschetbalista somaleză Aisha amenințată cu moartea de islamiști extremiști pentru că femeile nu au ce căuta în sport, la skaterițe din India, de la rapperița Queen Latifah la bikerițe din Marrakesh, artistul Saddo ne plimbă prin colțurile lumii cu seria lui de ilustrații și murale, Strong Women. Toate femeile reprezentate de artist au în comun faptul că demontează stereotipuri, îndeletnicindu-se cu activități asociate preponderent cu masculinitatea (ulterior mi-a spus că și festivalurile de murale continuă să aibă un raport de gen disproporționat). Am vorbit cu Saddo despre sursele lui de inspirație și documentare, despre ce înseamnă o femeie puternică pentru el și cum ar vrea să continue această serie. Mi-a povestit un pic și despre un alt proiect de-al lui din prezent, cu și despre rapperi. 

Pentru Mobius perioada aceasta a însemnat în mod cert o schimbare de perspectivă și o cristalizare a ideii pe care am avut-o la începuturi. Mi-am dorit foarte mult ca galeria să evolueze ca un spațiu de manifestare a unor minți cu viziune, capabile să dezvolte narațiuni coerente, să creeze conținut de impact.

Sleepless Codruța, sculptura fotografiată pe copertă, a fost creată special pentru acest număr de artista Lea Rasovszky. 

Pictorului Roman Tolici i-a plăcut să deseneze de mic. În grădiniță a rugat-o pe mama lui să-l lase să rămână acasă pentru a desena mai mult și aceasta a fost de acord. A urmat școala de arte din Chișinău, iar la 16 ani a venit în România și a studiat animație la liceul Tonitza și grafică la Universitatea de Arte. După terminarea facultății, pentru că erau puține oportunități în România să se realizeze ca artist plastic, s-a angajat part-time în publicitate și timp de zece ani s-a trezit la 6 dimineața pentru a picta, iar la prânz se ducea la serviciu.

The artworks will be displayed in our new office, located downtown Bucharest. The work will be included in the global ING Art Collection, an international cultural platform owned by ING worldwide that explores the boundaries of figurative art and collects contemporary pieces reflecting the international and innovative identity of the company.

The exhibition BRUIAJ, the third episode in the series of collaborations between the artists Michele Bressan, Lea Rasovsky, and Larisa Sitar, bears witness to a generation solidarity that sets the frame for a dialogue developed naturally, spanning a long period of time.

În atelierul său din Piața Amzei, zonă pe care Roman Tolici a înzestrat-o cu o notă de magie urbană în deja legendara lucrare Accident în Piața Amzei, în care o inimă uriașă se revarsă pe străduțe, m-au întîmpinat chipurile luminoase a trei fete care zîmbeau cu tot sufletul.

Lucrarea de pe copertă, Captivă în propria minte de Codruța Cernea, „vorbește despre lupta de a accepta distanța dintre ideal și real, dintre cum sunt lucrurile și cum am vrea noi să fie, dar și despre pericolul de a rămâne blocat în propriile construcții mentale limitative și repetitive,” spune artista. Face parte din seria Singuri Împreună, realizată între 2011 și 2012, care spune povestea perioadelor pline de incertitudini care ne forțează să creștem.

Lea talks about creative freedom and what an artist can achieve by shocking viewers.

D.P.: Ești un artist egoist și hedonist: lucrezi pentru tine, pentru propria plăcere.  Până să ajungă publicul să-ți privească o lucrare, trebuie să te bucure sau măcar să te tulbure pe tine. Ce soartă are o lucrare care nu te tulbură?

R.T.: Mulțumesc pentru compliment. Nu mi s-a întâmplat prea des să distrug lucrări, dar mi s-a întâmplat. Unele lucrări au sub straturile de ulei alte lucrări, nu multe, dar sunt. Asta nu înseamnă, însă, că lucrările la care am renunțat nu m-au tulburat și bucurat.

Lucrările ei de multe ori tratează subiecte tabu, pentru că, spune Lea, o interesează că sunt greșit înțelese de societate. Pentru că lucrează mult, Lea are nevoie de liste ca să-și organizeze timpul și a ajuns să accepte că uneori are nevoie de o pauză în care pur și simplu să stea.

Harper's Bazaar 12/2021 - 1/2022

Anatomii ale dorinței, metamorfoze ale imaginii Nr.1

Editori: Mica Gherghescu și Diana Marincu
Texte de Mica Gherghescu și Catherine Hansen
Artiști invitați: Adrian Ghenie, Lea Rasovszky și Gheorghe Rasovszky 

Nascut in 1980, la Chisinau, Andrei Gamart a studiat la Universitatea de Belle Arte de la Chisinau, iar la Bucuresti expune inca din 2011, nu mai putin de 8 expozitii solo. Lucrarile sale au aparut in expozitii de grup, inclusiv la New York.

Fotografic, suprarealist, sarcastic - Roman Tolici e greu de prins în cuvinte. Pictorul îşi tratează personajele cu detaşare. Le pictează, iar ele se plimbă singure prin lume arătându-le oamenilor adevăruri neplăcute sau măcar suprinzătoare. În faţa unei lucrări a lui Roman Tolici, poţi avea orice fel de reacţie, dar nu poţi rămâne indiferent.

Short video fallowing the artistic practice of Roman Tolici. 

M.M: Care a fost parcursul tău, în dezvoltarea ca artistă, până ai ajuns să fii reprezentată de cele mai importante galerii din București?

D.M.C.: Am studiat pictura la Unarte, dar cel mai mult în dezvoltarea mea a contat pauza de trei ani dintre licență și master, trăită la Paris printre galerii și muzee, acolo unde mi-am format gusturile în materie de artă. Pandemia a fost un factor important, una dintre cele mai productive perioade. Am început să postez mai mult pe social media din ceea ce lucram, astfel am reușit să fiu remarcată în contextul revalorizării artelor textile de pe scena contemporană prin lucrările de broderie.

Pe Diana Matilda Crișan o urmăresc de ceva vreme în social media, dar i-am descoperit lucrările abia la festivalul DIPLOMA din 2021, când am și remarcat că arta ei e lipsită de inhibiții și limitări, dar și că prin intermediul ei ne propune dezbaterea și eliminarea unor prejudecăți, explorând subiecte ce pot fi considerate incomode. De aceea am fost curioasă să aflu mai multe despre ce face, dar și despre cine este ea și cum s-a conturat parcursul ei în scena artistică de la noi.

Matilda povestește că i s-a spus că a fost un copil cuminte, care nu plân

C.S.A. Clubul Sportiv al Artelor este o premieră în istoria artei, fiind singura expoziție muzeală dedicată vreodată reprezentării sportului în arta țării noastre. Ea va parcurge sistematic întregul traseu istoric prin care sportul și arta au modelat și modernizat societatea timp de peste 100 de ani.

„Am lucrat pe simetrie foarte mult. E ziuă - noapte, ambele niște iluzii create de lumină. Nu există pământ”, îmi explică pictorul cu origini basarabene intrarea sa în perioada „rotundă”. Este a doua pânză din serie. Alături își așteaptă rândul încă trei șasiuri mari, de aceeași formă. 

În spatele perfecțiunii detaliilor și a măiestriei artistice din lucrările lui Roman Tolici stau lungi ore de muncă, petrecute în atelier. Și sânge și mațe și creier. 

“O eclipsă, ca fenomen natural, arată un „corp străin” care obturează sursa de lumină. S-ar putea ca acest corp străin să fie de fapt parte din noi, un teritoriu ascuns despre care știm puțin – aproape de nimic? 

„Umbra” din noi, subiectul explorărilor lui Jung, ar putea fi acel corp străin care ne șterge viziunea, latura necunoscută a noastră care iese la suprafață pentru momente scurte din propriul abis și care ia cele mai neașteptate forme de manifestare. 

Expoziția formulează o invitație pentru privitor să mediteze asupra echilibrul fragil dintre cunoaștere – conștiința superioară – și necunoscut; spirit și corp; materie și conștiință.“, spune pictorul Andrei Gamarț.

Tot o piață, Piața Victoriei, e și pe copertă. 1 decembrie (România) e o lucrare a pictorului Roman Tolici, făcută în 2006. „Semaforul roșu exprimă ce exprimă un semafor roșu – stop”, spune Roman. „Ceața exprimă ce exprimă ceața – nesiguranță, neclaritate. Ce este cu adevărat trist e că la 13 ani de la realizarea acestei lucrări, valabilitatea ei rămâne neschimbată. Suntem tot în ceață și semaforul e tot pe roșu.”