People of Hope: Bienala de Artă de la Veneția 2026

Spațiul expozițional al Pavilionului României este reinterpretat prin introducerea unei „membrane” circulare care dublează pereții existenți, redefinind relația dintre vizitator și arhitectura pavilionului. Această nouă limită generează un traseu expozițional ciclic, în opoziție cu dispunerea axială actuală. Cele două abside rezultate în extremități susțin conceptul curatorial, funcționând ca două „timpane” care concentrează și difuzează bătăile inimilor captate de cele 12 stetoscoape amplasate în dreptul fiecărei lucrări.

Fiecare lucrare este asociată unui dispozitiv sonor alcătuit dintr-un stetoscop modificat, capabil să capteze și să amplifice bătăile inimii vizitatorilor într-o manieră spațializată, distribuită pe 11 canale audio independente. Dispozitivul este retractabil și integrat într-un modul compact ce include un sistem miniatural de amplificare, un stetoscop medical modificat, o baterie portabilă reîncărcabilă și o carcasă printată 3D care ascunde întregul mecanism. Peretele circular pe care sunt dispuse lucrările este poziționat la o distanță de 80 cm față de pereții existenți ai pavilionului, rezultând astfel un spațiu tehnic perimetral dedicat întreținerii instalației: înlocuirea bateriilor, accesul la tamburii de cablu și la sistemul de conectare audio. În spatele celor două abside se dezvoltă zone tehnice mai ample, care găzduiesc echipamentele sistemului audio și spațiile de depozitare. Semnalele provenite de la fiecare stetoscop sunt transmise prin cabluri jack către un mixer audio (Soundcraft EFX12), iar de acolo semnalul audio va fi transmis către două difuzoare active Yamaha HS5.

Cele două difuzoare sunt amplasate la extremitățile traseului expozițional și integrate în două pâlnii acustice supradimensionate care dublează pereții perimetrali. Aceste pâlnii au un dublu rol: difuzarea direcțională a sunetului, amplificând experiența spațială a bătăilor inimilor, și mascarea accesului către spațiile tehnice și către calea secundară de evacuare.
Astfel, spațiul principal al expoziției rămâne o suprafață continuă, nefragmentată.
Pâlniile sunt realizate din fâșii de MDF rezistent la umiditate, prelucrate CNC, montate pe un schelet din profile de aluminiu extrudat tip V-slot și finisate prin vopsire electrostatică alb mat. Întregul ansamblu este ancorat suplimentar în peretele perimetral.

Accesul în pavilion are drept capăt de perspectivă lucrarea Accident în Piața Amzei, poziționată pe axul pavilionului, împreună cu lucrarea New Hope 12. Cele două lucrări sunt singurele care ies din planeitatea pereților, fiind panotate pe un perete volumetric care domină spațiul. Rama centrală este alcătuită dintr-o structură metalică de aluminiu, închisă perimetral cu o ramă realizată din platbandă de oțel de 5 mm grosime, vopsită electrostatic alb mat. Cele două fețe pe care sunt încastrate lucrările sunt închise cu OSB și două plăci de gips-carton, finisate cu vopsea lavabilă. În interiorul ramei, la bază, se vor poziționa greutăți care vor ancora întreaga confecție.

„Coaja” care dublează pereții pavilionului este realizată din profile metalice de oțel tip UA, ancorate la partea superioară cu console care se încastrează în pereții existenți. La partea inferioară, profilul de contur se prinde cu bandă dublu-adezivă de pardoseala existentă. Pentru protejarea pardoselii, benzile adezive sunt aplicate peste fâșii de autocolant detașabil, evitând depunerea de reziduuri la demontare. Profilele metalice sunt placate pe o singură față cu un strat de OSB și două foi de gips-carton, finisate cu vopsea lavabilă alb mat.

Galeria Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică va găzdui un „laborator” de scanare și printare 3D, care va genera o arhivă de oameni, în continuă creștere pe durata expoziției. În centrul spațiului este propusă o instalație realizată din profile de aluminiu extrudat tip V-slot, care definește o zonă de lucru cu banchetă integrată, zona de printare propriu-zisă și un terrarium ce se va popula progresiv cu siluetele printate. Scheletul central se ramifică atât la nivelul plafonului, cât și pe pereții laterali, acomodând funcțiuni complementare expoziției. La partea superioară, profilele servesc drept suport pentru corpurile de iluminat suspendate, în timp ce pe latura stângă susțin panoul informativ cu titlul proiectului, textul curatorial și datele despre echipă și parteneri. În partea dreaptă, structura delimitează zona de scanare și fotografiere 3D, destinată capturării modelelor care vor fi ulterior tipărite. Înainte de procesul de scanare și printare vizitatorii vor semna un acord pentru prelucrarea pozelor. 

Dacă Pavilionul explorează registrul efemerului prin instalația sonoră, spațiul IRCCU se concentrează asupra materialității. Relația dintre cele două este esențială: ceea ce, în Pavilion, se manifestă sub forma unei partituri colective devine aici o manifestare vizibilă a speranței. În interiorul galeriei, o imprimantă 3D realizează miniaturi de aproximativ 4 cm, ale fiecărui vizitator care își exprimă acordul de a participa la procesul de reproducere tridimensională, transformând astfel gestul prezenței într-o parte integrantă a instalației. Acestea sunt adăugate treptat într-un peisaj alcătuit din vegetație reală, plasat într-un terariu. Vizitatorii asistă și, în același timp, participă la formarea unei comunități simbolice, o umanitate la scară micro, în care prezențele individuale se reunesc într-un peisaj interdependent.

Conceptul Bienalei, imaginat de Koyo Kouoh, propune un ansamblu polifonic format din prezențe individuale care devin un cor prin participare colectivă. Platforma online invită publicul global să trimită fotografii, care ulterior sunt folosite pentru crearea figurinelor ce populează instalația pe tot parcursul Bienalei, transformând proiectul într-o rețea globală, fizică și virtuală, unită de gestul participării. Pavilionul și IRCCU definesc împreună o viziune unitară asupra speranței, în sensul în care o definea Frankl: o forță ce are nevoie de momente efemere de afirmare (Pavilionul) și de structuri durabile, orientate spre viitor (IRCCU).