Diana Matilda Crișan este o artistă care lucrează în București. Arta ei a ajuns deja de două ori în expunere la Muzeul Național de Artă Contemporană. Mediul ei principal de expresie este arta textilă, un mediu cu o istorie feminină, prin care Diana încearcă astăzi să rescrie raporturile de reprezentare feminin-masculin și să calibreze coordonatele actuale ale imaginii femininului și eroticului. Ne-a povestit despre parcursul ei artistic și despre experiențele care au declanșat pornirile ei creative, dar și despre discursul din spatele țesăturilor sale.
Care a fost parcursul tău, în dezvoltarea ca artistă, până ai ajuns să fii reprezentată de cele mai importante galerii din București?
Am studiat pictura la Unarte, dar cel mai mult în dezvoltarea mea a contat pauza de trei ani dintre licență și master, trăită la Paris printre galerii și muzee, acolo unde mi-am format gusturile în materie de artă. Pandemia a fost un factor important, una dintre cele mai productive perioade. Am început să postez mai mult pe social media din ceea ce lucram, astfel am reușit să fiu remarcată în contextul revalorizării artelor textile de pe scena contemporană prin lucrările de broderie.